- nereusita -
lucrare pornita dintr-un joc: am ales un titlu oarecare comun de la care am pornit, alaturi de cativa colegi, scrieri individuale
1
Printre boschetii stepei slave a coborat o lumina deslavita; intunericul noptii este penetrat in mod inefabil-material de ingerul decazut al post-Paradisului, al nivelului interzis sufletului uman post-existential.
Si in jurul corpului acela frumos, androgin, perfect, cad fulgi mistici desprinsi din aripile impalpabile, descendente intr-o materialitate suspecta… nu ochiului uman ci simturilor omului in totaliatea lor: poate fi vazut in mod real daca nu poate fi atins?, poate fi auzit in mod real sunetul caderii ruginite si totodata melodioase a fulgilor daca nu poate fi simtita aroma inodora a idealului uman-partenerial?, gustul luminii este insipid cand nu exista simtirea caldurii sau racelii ingerului post-angelic?
Insingurarea fata de supranatural-divinul care l-a creat are radacini in dorinta dumnezeiasca de a se apropia mai mult de partea umana a lumii. Ce il poate face pe El sa isi reintoarca privirea asupra oamenilor, oamenii care sunt greseala maxima a creatiei primordiale? De ce sa nu incerce, de ce sa nu testeze spiritul uman pentru a gasi o metoda de a-I recastiga bunavointa, caci a fost alungat nu in Iadul ingerilor, ci chiar in zona curiozitatii sale? Ramane intrebarea “daca prin experienta aceasta extra-angelica va reusi in ceea ce si-a propus sau va ramane la nivel uman-androginic pentru totdeauna, va ramane intr-un pre-Iad-pre-Rai permanent, un purgatoriu infinit temporal?”
Acest lucru va fi de vazut, de simtit, de transpus, de… trait.
2
Daria Nikolaevna se plimba ca un caine alungat de stapan; incerca sa castige cateva ruble – ambitios vorbind – in fiece zi pentru a cumpara medicamentele necesare reconditionarii starii maladive a mamei sale.
Neobosita, cu o imensa durere creator-energizanta, vrea sa isi dispuna viziunea metaoptimista asupra celor din jurul ei (non-aproapele ei), asupra celor ce o urasc sau iubesc si sunt iubiti de ea. Nu credea ca un om poate fi rau prin natura data, ci prin viciere pamanteasca. Mantuirea se afla in ea, mantuirea estea ea.
Daria pare a fi motivul resetarii privirii dumnezeiesti. Misticismul (nu al faptelor sale, ci al gandirii ei transcende intr-o forma de jurnal deschis, scris cu litere universal-straine, descifrabile printr-o cunoastere intrapsihologica. Descendenta trupescului jurnal si ascendenta enigmaticelor litere formeaza acel purgatoriu infinit-temporal, un pre-Iad-pre-Rai. Dar oare Daria este constienta de acest fapt? Acest lucru va fi de vazut, de simtit, de transpus, de… trait.
3
In spatiul atemporal, univers intermitent (nepermanent, nepermanentizat) penele de care s-a dezbracat Orpheus angelicus se vor alipi paginilor prafuite ale jurnalului darian, se vor contopi spre a accede catre idealul supraangelic. O forta proprie, venind din non-interventia dumnezeiasca si provenind dintr-o spiritualitate concomitenta a celor doua niveluri de creatie: angelic si uman. Androginicul orfeic ai metafemininul darian se vor contopi intr-un Purgatoriu incepand dintr-un punct temporal si continuand la infinit in spatiu si timp, pierzandu-si astfel atributul fizic; va invinge forta Atotputernica, devenind el insusi Atotputernic, Atotprezent, Atotstiutor. Dumnezeu va deveni un inger. Dumnezeu va decadea, mai departe, in sclavie.











