-poem realist românesc-

El s-a sculat din patul udat de picăturile de ploaie curgând din găurile tavanului

Şi s-a dus la fereastră

Şi şi-a amintit cum ploua mărunt pe aleea din Carol – parcul copilăriei

Şi a văzut cum plouă mocăneşte

Şi şi-a aprins un chiştoc lăsat în scrumieră cu o seară înainte

Şi ştia că va ploua torenţial

Şi că îi va inunda curtea

Şi că îi va inunda camera

Şi intimitatea până la lenjerie

Şi anthraxul, prin transport acvatic,

Şi stafilococii, streptococii şi pneumococii

Şi bacteriile nu vor merge mai departe de atât

Şi atunci se va despuia

Şi atunci va naşte prin masturbare

Şi mii de copii vor umbla pe corpul uscat al luminii viilor

Şi va veni îngerul nopţii curând

Şi îi va duce in valea inundată a umbrelor morţilor

Şi Matca se va fi revărsat complet…

Şi nu va mai fi nimic…

Şi protozoarele vor relua ciclul existenţei…