Ultima parte

Trebuia sa isi dea seama ca “esti si vei ramane ne-om”. Dar cum de nu a putut prevedea acest fapt? “Daca asa ti-a fost scris, de ce nu mi s-a dat un semn din viitor? De ce o sibila nu m-a avertizat? Nu, ploaia nu era un semn… apa… murdareste… focul purifica!” Si incendiatele saltele isi inalta flacarile ca niste ruguri curatind suflete eretice…

Durerea i s-a urcat in piept, in gat, la cap… simt cum o sa-i explodeze plamanii, laringele si venele craniene… “Da, iarta-ma, doamne!” Si fuge catre biserica din imediata vecinatate, Biserica crestin-ortodoxa Barbatescu Vechi; este inchisa; se duce la “Morti”, ia o lumanare pe jumatate arsa si vrea s-o aprinda cu niste chibrituri personalizate… Slava Cerului, nu s-au udat si reuseste sa daruiasca lumina ei, “salbaticiunii ce ar fi putut deveni Om” si sa adreseze cateva ganduri ascunse Lui…

Forteaza usa si reuseste sa intre in pronaos… ud leaorca, ingenuncheaza si isi face semnul crucii intr-un mod stangaci. Face cativa pasi catre naos. Acelasi ritual. Ajunge intr-un final la altar. Imagini desantate cu curve de orice sex, copii dezbracati plangand inocent, oameni in culmea orgasmului voit, oameni nesiguri… toate i se perinda prin fata ochilor ca un film vechi ce transpune o zi din viata normala a unui… om. Si se gandeste: Neanderthalieni, Homo Sapiens, el, Dumnezeu si… ea… “Aaah!” si scuipa cele sfinte. Ba nu, pentru ca nu exista sfant… deci pe cine sa se razbune? Daca, insa, el poarta intreaga vina? Desigur…

Şi atunci se va despuia

Şi atunci va naşte prin masturbare

Şi mii de copii vor umbla pe corpul uscat al luminii viilor

Şi va veni îngerul nopţii curând

Şi îi va duce in valea inundată a umbrelor morţilor

Şi Matca se va fi revărsat complet…

Şi nu va mai fi nimic…

Şi protozoarele vor relua ciclul existenţei…